Povesti

Cele mai noi povești

​Rodul tainic

  A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela.

        Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.
Citită de 519 ori

Găinușa Roșie

Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu.
"Acest bob de griu trebuie plantat", zise ea. "Cine va planta bobul asta de griu?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci il voi planta eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

In curind griul crescu inalt si galben.
"Griul este copt", zise Gainusa Rosie. "Cine va secera griul asta?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci il voi secera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
Citită de 79 ori

​Căprioara

Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere.
Citită de 61 ori

Povestea iepuraşului Peter

Au fost odata ca niciodata 4 iepurasi, Flopsy, Mopsy, Codita de Bumbac si Peter.

Ei traiau impreuna cu mama lor intr-o vizuina, la adapostul unui copac mare.
Intr-o buna zi, mama lor le explica regulile pe care ei trebuie sa le respecte:
„Dragii mei, puteti sa mergeti pe camp sau pe poteca, dar nu va duceti in gradina domnului McGregor. Tatal vostru acolo si-a gasit sfarsitul.
Hai, fugiti la joaca si nu faceti prostii! Eu plec la brutarie.”
Citită de 65 ori

​Vulpea cea șireată și găinușa cea roșcată

  A fost odată o găinuşă roşcată, care trăia de una singură într-o căsuţă din mijlocul pădurii. 
          Într-o zi însă, o vulpe şireată foc se aciuă într-o văgăună din preajmă. Din ziua aceea, gândul vulpii a fost unul singur: cum să facă să pună laba pe vecina găinuşă, pentru ca apoi s-o arunce în oală, s-o fiarbă şi s-o mănânce! Toate ca toate, dar găinuşa cea roşcată umbla mereu cu băgare de seamă şi, mai ales, nu uita niciodată să încuie uşa casei. Până la urmă, cumătra vulpe se gândi la un şiretlic prin care să-i vină de hac găinuşei. 
Citită de 74 ori

Basmul Ursul, Vulpea și Măgarul

Citește online povestea pentru copii în română "Ursul, Vulpea și Măgarul", o legendă populară românească. Citește basmul "Ursul, Vulpea și Măgarul" în care este vorba despre animalele create de Dumnezeu fără coadă și urechi. S-a gândit Dumnezeu că ar trebui să le facă și niște podoabe și după ce s-a gândit puțin a ales să le facă cozi și urechi. A chemat animalele și toate stăteau liniștite să-și primească podoabele, doar trei animale au crezut că pot scăpa fără ele și acestea au fost ursul, vulpea și măgarul.


Citită de 78 ori

Iepurele și broasca țestoasă

Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia în glumă:
          - Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?
          Ţestoasă încuviinţa.
          
Citită de 93 ori

Legenda bradului

Venise toamna. Toate păsările călătoare plecaseră spre ţările calde. Numai o păsărică tare mititica nu putea să zboare după stol, umezindu-i-se ochişorii de lacrimi. Avea o aripa ruptă, exact că în povestea cu puil de prepeliţă, cu aripa franţa de alicele unui vânător …
Citită de 77 ori

Pomul de Crăciun

    De mai mulţi ani, Gottlieb, un sărac tăietor de lemne şi cei doi copii ai săi – Hans şi Gretchen – locuiau într-o căsuţa sărăcăcioasă, situate pe un derdeluş, în apropiere de Pădurea Neagră.
          În fiecare dimineaţă, Gottlieb făcea pe vatra focul, pentru a-şi prepară prânzul, şi când cea dintâi rază de lumina se arată pe coline, el lua toporul şi pleca în pădure că să lucreze, lăsându-şi copiii singuri, dormind.
Hans şi Gretchen erau buni şi ascultători, îşi găseau treaba prin casă şi aprindeau focul, pentru că tatăl lor venind de la lucru, să găsească căldură şi linişte, iar când Gottlieb se întorcea seară obosit de muncă, drăgălăşii săi copii îi ieşeau înainte de-l primau, întrecându-se care să spună mai întâi ce făcuseră în timpul absenţei sale.
          Într-o noapte de iarnă, pe când cei doi copii stăteau la foc, aşteptând pe iubitul lor tată să se întoarcă de la pădure şi vorbeau de scumpă lor mama, moartă la aniversarea naşterii Mântuitorului, - de cântece de Crăciun cum şi de frumoasă istorioară a pruncului Iisus Hristos, deodată auziră pe cineva bătând la uşa. Deschizând-o, au găsit un copilaş sărăcăcios îmbrăcat, desculţ şi tremurând de frig, care cum îi văzu le-a spus: “Mi-e frig şi foame, lăsaţi-mă să întru!”. Copiii l-au lăsat să între în casă, l-au pus să se încălzească pe lângă foc şi i-au dat de mâncare din gustările lor, pâine şi lapte şi apoi l-au culcat în patul lor.
         
Citită de 103 ori

Ouăle vopsite

Simbol al Paștelui și al vieții în sine, ouăle roșii sunt în centrul acestei sărbători. Sunt vopsite în Vinerea mare, iar culoarea roșie amintește în fiecare an sacrificiul făcut de Iisus pentru oameni.  

Citită de 97 ori

Legenda iepurașului de Paște

A fost odată o familie de iepuraşi: mama, tata şi cei şapte copii ai lor. Părinţii nu ştiau care din cei şapte copii ai lor va fi adevăratul iepuraş de Paşti. Mama a luat atunci un coş cu ouă, diferit colorate, şi-a chemat copilaşii în jurul ei şi a început să-i spună celui mai mare :
         
Citită de 92 ori

Iepurașul de Paște

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un urechiat simpatic și săltăreț care trăia într-o vizuină alături de cei patru frați ai săi. Într-o zi, mama-iepure l-a zărit pe Țuști, că așa îl chema pe cel mai mic dintre iepurași, cu mustățile pline de iarbă proaspătă și cu blănița din jurul gâtului portocalie, ca și cum tocmai s-ar fi tăvălit într-un câmp plin cu morcovi și verdeață. 

 

Citită de 74 ori
Povesti.net
Povesti.net este un portal web dedicat exclusiv lecturii online, unde poți găsi o colecție vastă de opere literare ale marilor nume din România și din lume.

Рубрики сайта