Povesti

Cele mai noi povești

Inima Spălătorului


Nu este nevoie să mă chinuiesc să explic cum a venit boala; ea mi-a afectat simțurile – mai întâi auzul. Toate sunetele îmi păreau teribil de ascuțite. Țiuitul ceasului era o agonie pentru mine. Vorbirea obișnuită era ca un strigăt. Și totuși, auzul meu era mai fin decât al altora. Auzeam sunete din cer și din pământ. Auzeam chiar și bătăile inimii morților.
Citită de 41 ori

Darul magilor

Un dolar şi optzeci şi şapte de cenţi. Asta era toată agoniseala. Iar şaizeci de cenți din ăştia erau mărunţiş. Îi economisise cu multă caznă, bănuț cu bănuț, uneori câte doi deodată, tocmindu-se cu băcanul, cu zarzavagiul şi cu măcelarul, până ce gândul că era doar un pui de zgârie-brânză, niciodată rostit, o îmbujora de ruşine. Della îi numără de trei ori. Un dolar şi optzeci şi şapte de cenţi. Şi asta era în ajun de Crăciun …
Citită de 70 ori

Povestea lui Tom Degețel

Se spune că un tăietor de lemne nevoiaș avea șapte fii. Ultimul nu era mai mare de un deget, motiv pentru care i se spunea "Degețel". Copiii râdeau de el pentru că nu creștea deloc.
Când Degețel împlinise 7 ani, a izbucnit o foamete mare prin acele locuri, părinții hotărând să-și părăsească copiii ducându-i în pădure și lăsându-i acolo. Cum Degețel a auzit planul părinților, pe drumul care ducea în pădure, presără pietricele pentru a găsi drumul spre casă. Copiii au rămas în pădure, dar Degețel i-a dus pe toți acasă. Între timp, Ecus, un bogătaș trimitea bani familiei pentru mâncare.
Părinții s-au bucurat nespus la întoarcerea copiilor, dar când se termină banii au căzut iar în amărăciune. Din nou plănuiesc să-și ducă copiii în pădure, iar Degețel de data aceasta presară firimituri de pâine pe drum. Păsările au mâncat tot ce-a lăsat Degețel pe drum, iar copiii se rătăcesc prin pădure și ajung în casa unui căpcăun care avea 7 fete.  
Citită de 76 ori

Povestea ceasului cu inimă

În timp ce se plimba la marginea unui oraș, un ceasornicar bătrân zări un ceas la rădăcina unui stejar. Acest ceas avea limbi de aur și cifre din pietre prețioase, dar nu funcționa.

Ce făcu bătrânul? Îl luă acasă pentru a-l repara, dar avuse o surpriză. În acele vremuri, în fiecare ceas trăia un pitic care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel, tic-tac, tic-tac. Dar acest ceas nu avea pitic. Bătrânul își aminti de îndată că avea un pitic luat de la un alt ceas ce fusese strivit de stăpânul lui din greșeală. Bucuros, bătrânul repară ceasul și îl așeză în vitrină sperând că vine proprietarul după el.
Într-o zi, în ceasornicărie intră împăratul și cumpără ceasul. Îl așeză în sala tronului punând doi ostași să-l păzească. Dar ce să vezi? Începând din acea zi, se petrecea ceva curios.

Cum la palat veneau boieri care se plângeau că-i necăjesc țăranii, împăratul îi invita timp de o oră să povestească ce suferințe au, dar de când a adus ceasul și boierii începeau să-și spună păsul, nu trecea un minut și ceasul arăta că ora pusă la dispoziție de către împărat trecuse.
Și uite așa, boierii plecau tare supărați. În schimb, când venea o văduvă învinuind boierul că o păcălește și fură de la ea, împăratul îi permitea să-și plângă oful doar o clipă. Dar clipa era văzută de ceasul cu limbi de aur ca una veșnică ce nu se mai termina până când văduva spunea tot ce avea pe suflet.

Văzând boierii toate acestea, s-au dus la împărat să se plângă că ceasul nu funcționează bine și că le face viața amară pentru că nu le dă răgaz să-și spună supărarea. Zis și făcut!
Împăratul auzind acestea, îl chemă pe ceasornicar să ia ceasul pentru a-l repara. Ceasornicarul ajuns acasă, scoase piticul și îl întrebă ce se întâmplă, la care acesta îi spuse că el are inimă care ține cu oamenii amărâți și nu îi plac boierii hrăpăreți! Și uite așa în funcție de cine vorbește în fața împăratului pune ceasul să meargă mai repede sau mai încet.

Meșterul îl înțelese pe piticul cel inimos de vreme ce și el avea inimă.

Acum ceasornicarul se gândea cum să rezolve problema. Apelă la alt ceasornicar care construi un pitic din fier, fără inimă, care să pună ceasul în mișcare. Așa că ceasul a fost dus la palat și așezat în același loc. A început din nou să bată ca și înainte, bucurându-i pe boieri și supărându-i pe nevoiași. În final, îmbătrânind piticii din ceasornice se mutară în țara poveștilor iar locul lor fuseră luat de pitici de fier, fără inimă.
În zilele noastre nu se mai cunosc ceasuri cu pitic sau cu inimă, ci doar cu arcuri, pendule sau digitale.

Îi poți spune tu celui mic mai multe despre bunătatea care se desprinde dintr-o inimă frumoasă citindu-i această poveste cu tâlc, dar și multe alte povești din basme și povești românești 2017 -Carte de povești pentru copii, precum Copilul cel isteț de Petre Ispirescu, Omul de piatră (poveste populară) și multe altele de care vă veți bucura împreună.

Nu ai idee cât de mult va conta la vârsta adultă!
Povestea ceasului cu inimă este doar una din poveștile pe care le vei găsi în această carte fabuloasă. Scrisă de Vladimir Colin surprinde prin bunătate, istețime și duioșenie.

Aceste povești îl motivează să viseze și să înțeleagă că totul este posibil în viață dacă lupți pentru ce-ți dorești.
Citită de 42 ori

Găina cu ouă de aur

Găina cu ouă de aur a lui Esop, sclav și povestitor care a trăit în Grecia antică, ne spune povestea unui țăran și a soției sale care trăiau fericiți datorită unei găini pe care o aveau și care în fiecare zi scotea câte un ou de aur. Dar cei doi, cumva nemulțumiți, le trecură prin gând că găina avea mai multe ouă în burta ei. Astfel, într-o zi au tăiat-o și mare le-a fost surpriza când au văzut că nu era nimic în interior decât măruntaie. Și uite așa, au pierdut mica avere pe care găina le-o oferea zilnic.

Morala este următoarea: bucură-te de fiecare clipă frumoasă și reală a fiecărei zile, fără a încerca să-ți schimbi viața peste noapte, într-o singură și negândită zi.
Citită de 70 ori

Stan Bolovan

Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, și muierea lui. Ea era tristă mereu și degeaba încerca soțul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie și el trist dacă află. 
Citită de 2 662 ori

Zana Zorilor

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. 


A fost odată un împărat, - un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește.
Citită de 2 470 ori

Spiridusul din trandafir

Spiridusul din trandafir 

In mijlocul unei minunate gradini se inalta o tufa de trandafiri plina de flori , iar in cea mai frumoasa floare traia un spiridus atat de mic incat nici cea mai agera privire a unui om nu il putea zari.Era la fel de dragut si chipes ca si un copil , si era inzestrat cu aripi care i se intindeau de la umeri pana la picioare.
Citită de 6 188 ori

Poveste adevărată: Nu renunța niciodată la visul tău!

De ce nu trebuie să renunți la visul tău? Pentru că într-o bună zi va deveni realitate!
Citeşte următoarea poveste adevărată despre un fermier pe nume Monty şi nu uita niciodată morala acestei istorisiri pe care o găseşti la final!
Indiferent câte obstacole apar în viaţă şi indiferent de cei care încearcă să te descurajeze, să îţi spună că nu eşti suficient de bun sau că nu poţi, tu mergi întotdeauna pe drumul tău şi urmează-ţi visul. Aşa cum a făcut şi Monty!
 
Citită de 1 212 ori

De ce iepurașul aduce ouăle de Paște

Odată, într-un regat îndepartat, trăia un rege care avea la curtea lui un magician. Într-o zi, magicianul i-a dăruit regelui o găină care făcea ouă foarte frumoase.
Regele era încântat, însă i-a spui magicianului că și-ar dori ca găină să facă ouă de aur. Magicianul a mai făcut o vrajă și găină a început să facă ouă de aur.


Citită de 1 141 ori

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
Citită de 1 545 ori

Aleodor împărat de Petre Ispirescu

A fost odată un împărat. El ajunsese la cărunteţe, şi nu se învrednicise a avea şi el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deşert.
Citită de 767 ori
Povesti.net
Povesti.net este un portal web dedicat exclusiv lecturii online, unde poți găsi o colecție vastă de opere literare ale marilor nume din România și din lume.

Рубрики сайта