Pomul de Crăciun

    Dimineaţă a dispărut fără să fi fost observat.
          Adeseori copiii vorbeau în cursul zilei despre sărmanul copil, mirându-se când şi cum a plecat şi dacă în seară următoare va găsi şi în altă parte toate cele necesare cum au găsit la ei …
          Vorbind astfel, s-a inserat. În mijlocul întunericului au auzit o muzică şi mai multe voci cântând cel mai frumos colind al Crăciunului “Pace pe pământ şi voie bună între oameni”.
          Deschizând uşa, au văzut o ceaţă de copii venind înspre ei, unii aveau instrumente muzicale, iar alţii ramuri de brad.
          În mijlocul acestor copiii se află şi micul lor aspete, dar acum era bine îmbrăcat, iar împrejurul capului avea o mulţime de raze luminoase, care formau o coroana. Ei, ducându-se lângă cei doi copii, le-a zis:         “Sunteţi foarte buni şi milostivi, căci v-aţi privat de cele necesare pentru a ajută un sărman străin pierdut”.    După aceste vorbe, înfigând în pământ o ramură verde de brad, a mai zis: “Această va creşte din an în an şi la fiecare Crăciun o să găsiţi câte ceva care o să va facă fericiţi”. Apoi, mângâindu-i, s-a dus.
           Această ramură a fost cel dintâi pom de Crăciun. De atunci, în fiecare dimineaţă a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, pomul se găseşte încărcat cu diferite bunuri, haine călduroase, ghete, cărţi şi diferite jucării pentru copii. Această se repetă în fiecare an şi când Hans şi Gretchen au devenit mari au văzut că micul lor oaspete nu a fost altul decât “micul Hristos”.