Iepurele și broasca țestoasă

 A două zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi aşteptau cu nerăbdare.
          Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier.
          Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasă încetinel, după cum îi era felul.
          Cum o luase cu mult înaintea testoasei, iepurele se aşeza să mănânce câţiva morcovi proaspeţi.
          În timp ce mânca, trecu şi ţestoasă, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută.
          Iepurele mai alerga un pic şi, în dreptul unui sat, se aşeza sub un copac să se odihnească.
          Târziu, ţestoasă îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească.
          Iepurelui i se făcu somn. Îşi spuse:
          - Soarele asta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasă e înceată şi voi avea timp s-o întrec!
          Când se trezi, văzu că se lasă noaptea.
          Sări că ars şi porni pe urmele testoasei.
          În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.
          Toate animalele au aplaudat-o.
          I-au dat apoi o cupa, că unei mari câştigătoare.
          Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.
          Aşa a aflat că străduinţă este un dar nepreţuit.