Mica rază

Categoria: Povesti
A fost odată o fetiță care, ȋn fiecare zi, pleca puțin de acasă, pentru a călători prin lumea poveștilor.  Nu trebuia decȃt să deschidă o minunată carte cu poze, să citească două-trei rȃnduri și gata, era departe… Atȃt de departe, ȋncȃt nu mai vedea și nu mai auzea nimic din lumea din care tocmai plecase.

Pe acel tărȃm fermecat al poveștilor, mica cititoare hoinărea fără frică.  Fiarele pădurii și vrăjitoarele nu aveau nicio putere asupra ei, ȋntrucȃt nu le stătea ȋn putere să se lupte cu oameni adevărați.  Atȃt de minunată era priveliștea oferită de fiecare pagină, ȋncȃt fetița căuta să o țină bine ȋn minte, printre gȃndurile sale, tot mai viu colorate.  Și, prin cȃte ȋntȃmplări noi trecea, din toate păstra cȃte un ȋnțeles, pentru cȃnd va fi să aibă nevoie de el.

Ȋntr-o zi, cum alerga după un ied prin poienița unui basm, cu cine ȋi fu dat să se ȋntȃlnească?  Știu ce veți spune: cu un lup!  Dar, nu, nu-i deloc așa, dădu nas ȋn  nas cu un băiețel plecat și el, pentru puțină vreme, de acasă, pe firul aceleiași povești. 

-Bună!  Ce coincidență fericită! zise băiețelul.

-Chiar așa! zȃmbi fetița și culese o floare cu petale de aur pe care i-o oferi colegului său foarte mirat.

-Dar eu.. nu pot să-ți ofer nimic! se arătă el ȋndurerat, neștiind cum să culeagă o floare ȋntr-o poveste.  Dacă ar fi fost pe cȃmp, ȋn lumea lui cu flori adevărate, i-ar fi fost destul de ușor, dar, aici, pe el florile nu ȋl ascultau…

-Dacă o să te ȋntorci ȋn lumea aceasta, o să-ți dai seama foarte curȃnd cum stau lucrurile. 

-Da?  Atunci o să revin! promise băiatul și se ȋntoarse iute acasă, deoarece avea de jucat o partidă de fotbal.

Fetița ȋși continuă plimbarea, lăsȃnd iedul și ținȃndu-se după un iepure de cȃmp, care tocmai ajunse la ușa vizuinei sale, pe care o deschise larg, invitȃndu-și micuța musafiră ȋnăuntru.

-Mulțumesc, Domnule Iepure! grăi ea respectuos.  Am citit multe despre dumneavoastră.

Iepurele se aplecă, ducȃnd o lăbuță la spate, apoi scoase un morcov dintr-un joben și-l ȋntinse fetiței, căreia se vedea că ȋi era cam foame.

La despărțire, după cȃteva minute de ȋmpărtășit impresii din Țara Minunilor și rețete pe bază de legume, musafira ȋși luă rămas bun.

Avea mult de colindat.  Foarte mult.  Timp să se ȋntoarcă ȋn lumea ei nu-și prea găsea.  Și, parcă, nici chef.

-Mai bine rămȃn aici! se gȃndi.

La ce bun să mă mai ȋntorc?  Acolo nimic nu este la fel de plăcut.  Toate sunt amestecate.  Binele nu se mai deosebește de rău, nici adevărul de minciună… Măcar știu că sunt ȋn lumea poveștilor.  Și că am primit, ȋn sfȃrșit, puterea de a crede ȋn ele, cu care pot ȋnfăptui orice!

Ȋn acea clipă, ca din senin, se ivi Zȃna Basmelor:

-Nu, draga mea.  Deși ai putea rămȃne aici pentru totdeauna, pentru că ești cu adevărat un suflet curat și frumos, nu este de dorit să lași lumea ta.  Dacă toți cei buni s-ar refugia ȋn povești, cine ar mai schimba-o?  Cine ar mai lupta cu răul, cu minciuna, cu urȃtul și cine i-ar mai ȋnvinge? Dacă soarele ar străluci doar ȋn cărți, cine ar mai lumina zilele vieții de pe pămȃnt? 

Du-te ȋnapoi, mică rază, și oferă lumii tale tot ce ai ȋnvățat citind!  Noi nu avem puterea oamenilor de a trece de pe un tărȃm pe altul, de a pune ȋn faptă gȃndurile, oricȃt de frumoase și de nobile ar fi.  Aceasta, numai copiii ca tine o pot face.  Ia tot ce ȋți este de folos.  Cheamă-ne  cȃnd ȋți va fi o greu.  Ȋntoarce-te cȃnd ȋți va fi dor.  Dar nu rămȃne aici.  

Viața, draga mea copilă, să fie povestea ta!

Bineȋnțeles că fetița ascultă spusele Zȃnei Basmelor și se ȋntoarse ȋn lumea ei.

Nu după multă vreme, ȋn pauzele de ȋnvățat, se apucă să scrie ceva ȋntr-un caiet, ȋn care eu n-am putut să mă strecor din cauza unui lăcățel de argint.  Dar simt și cred... că acolo ȋncepea o nouă poveste…
Citește Mica rază pe telefon Android sau iOs

Оставить комментарий

reload, if the code cannot be seen

Вход на сайт